Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgăriţe.’” (Matei 21:4-5)

Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9:9)
» » Să învățăm de la Domnul Isus blândețea și smerenia. Să le cerem în viața noastră, să umblăm în ele, să le practicăm zi de zi. Să lăsăm ca neprihănirea Lui să inunde viața noastră, iar apoi să umblăm în biruință pe care El ne-a dat-o!

„Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” (Matei 21:9)
» » Oamenii l-au primit cu mare bucurie și speranță (să nu uităm căci cu o zi înainte, Lazăr a fost înviat din morți)
» » Și noi sa lăsăm duhul bucuriei și al speranței să ne cuprindă inima, căci Isus a venit să ne mântuiască. Sa Îl lăudăm pe El! Să strigăm și noi: „Osana – Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”
» » Să fim recunoscători pentru tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi, apoi să transmitem celor din jur această bucurie.

„Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’” (Matei 21:12,13)
» » Să facem din Casa Închinării, o casă a Închinării, o casă a laudei, a rugăciunii, a dragostei, a bucuriei, a unității.

Saptamana Patimilor lui Isus incepe cu intrarea Sa in Ierusalim si se incheie in duminica Pastelui. In aceasta saptamana se implinesc multe dintre profetiile din Vechiul Testament.

La intoarcerea in Ierusalim impreuna cu ucenicii, in dimineata urmatoare, Isus a blestemat smochinul neroditor, gest interpretat ca referindu-se la faptul ca adevarata credinta se afla in inima fiecaruia si se manifesta prin dezvoltarea roadelor Duhului.

La templu, Isus a fost cuprins de manie vazand ca acolo se desfasurau afaceri fara nicio legatura cu inima Tatalui, asa ca a rasturnat mesele schimbatorilor de bani.

Aceste doua evenimente, primele din saptamana care ne sta in fata, trebuie sa ne ajute pe fiecare sa ne evaluam credinta si sa ne apropiem din nou de El.

Matei 21:12–22, Marcu 11:15–19, Luca 19:45-48, Ioan 2:13-17.

Isus trece din nou impreuna cu ucenicii pe langa smochinul blestemat, care acum era uscat, si le vorbeste despre puterea credintei.

La templu, de data aceasta, mustra cu cuvinte aspre liderii religiosi pentru fatarnicia si faradelegea lor care poate insela oamenii, dar pe care Dumnezeu o vede foarte bine (Matei 23:24-33).

Apoi merge cu ucenicii pe Muntele Maslinilor, unde le vorbeste despre daramarea Ierusalimului, vremurile din urma, proroci si Hristosi mincinosi, necazurile viitoare si a doua Sa venire pentru a judeca lumea.

Avem nevoie sa ne reamintim de toate aceste lucruri, care ne indeamna la veghere. Nu stim cand se intoarce Fiul Omului, iar vremurile pe care le traim incearca sa ne indeparteze tot mai mult de credinta care, oricum, ne va fi greu incercata in vremea necazului cel mare.

Matei 21:23–24:51, Marcu 11:20–13:37, Luca 20:1–21:36, Ioan 12:20–38

Teologii speculeaza ca, a patra zi de la intrarea in Ierusalim, Isus S-a odihnit in Betania, asteptand Pastele.

Ne putem concentra azi pe cateva aspecte ale activitatii Lui cum ar fi smerenia de care a dat dovada. Nu a venit in adevarata Lui slava si putere, ci S-a coborat la nivelul oamenilor slujindu-i in orice fel aveau nevoie (si o face in continuare). Invataturile Lui erau pline de putere si pe intelesul lor. Vindeca toti bolnavii care veneau la El (si vindeca si azi). L-a inviat pe Lazar dovedind ca are putere asupra mortii si dandu-ne speranta ca toti cei ce cred in El vor fi inviati.

Totusi, preotii si batranii norodului L-au privit cu suspiciune, gelozie si manie, planuind cum sa-L omoare. Nici in ziua de azi nu ne place cand Dumnezeu Isi arata puterea altfel decat vrem noi, sau ne corecteaza.

Totusi, Isus Hristos este acelasi, plin de dragoste si rabdare, asteptandu-ne cu bratele deschise sa ne apropiem de El.

Dupa linistea zilei de miercuri, evenimentele se precipita si iau o intorsatura sumbra. Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Isus (aratandu-le cum trebuie sa se slujeasca unii pe altii, dar si ca trebuie sa fim spalati de El) si sarbatorirea Cinei Pascale (care a devenit Cina Domnului, semnul Noului Legamant) sunt doua evenimente importante. Mielul lui Dumnezeu se pregatea sa isi verse sangele, eliberandu-ne de pacat si moarte si restaurand relatia noastra cu Tatal. Isus ne indeamna sa slujim cu smerenie si sa ne aducem aminte de jertfa Lui.

Cina Domnului este o taina a Bisericii cu mare putere spirituala, nu doar un simplu simbol. Fiecare dintre cele patru pahare de vin care se imparteau la masa pascala aveau o anumita semnificatie: sfintire, judecata, rascumparare si imparatie. Toate acestea trebuie sa le luam in considerare cand ne impartasim din trupul si sangele Domnului.

Isus merge apoi in Gradina Ghetimani, unde se roaga, iar mai tarziu este arestat in urma tradarii lui Iuda. Toti ucenicii fug din jurul Lui, iar dimineata pana si Petru se leapada de El.

Oare eu am ramas langa El? Nu L-am parasit? Nu L-am tradat? Poate nu am fugit, dar m-am indepartat pas cu pas…

Daca am facut-o, am sansa sa ma cercetez si sa ma apropii din nou de Domnul nostru Isus Hristos.

Matei 26:17–75, Marcu 14:12-72, Luca 22:7-62, Ioan 13:1-38.

Vinerea Mare este una dintre cele mai grele zile premergatoare sarbatorii Pastelui: au avut loc judecata, batjocorirea, rastignirea, moartea si ingroparea lui Isus.

Pe cruce, Isus a vorbit de sapte ori. I-a cerut Tatalui sa-i ierte pe cei care L-au condamnat (demonstreaza dragostea Lui); i-a promis talharului de pe cruce ca va fi cu El in Imparatia Cerurilor (har si iertare); le-a vorbit mamei Sale si lui Ioan (legatura dintre credinciosi); striga catre Tatal „Pentru ce M-ai parasit?” (Tatal Si-a intors privirea de la El, pentru ca purta toate pacatele lumii); spune ca Ii este sete (indeplinind profetiile); „S-a ispravit!” (actul Sau voluntar de ascultare a fost dus la bun sfarsit); „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (increderea totala in Tatal).

In momentul in care Isus Si-a dat duhul, s-a facut un mare intuneric din cauza pacatelor lumii pe care le luase asupra Sa. In acelasi moment, perdeaua grea care despartea locul sfant de locul preasfant (Sfanta Sfintelor) din templu, a fost rupta in mod supranatural de sus pana jos. Acest lucru semnifica faptul ca intrarea in prezenta lui Dumnezeu este deschisa prin jertfa Fiului Sau.

Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum

Matei 27:1-61; Marcu 15:1-47; Luca 22:63-23:56; Ioan 18:28-19:37

In ziua de sambata a fost o tacere apasatoare. Isus era mort, zacea in mormant, iar Dumnezeu tacea. O tacere apasatoare, care te umple de groaza.

Sufletul fara prezenta lui Dumnezeu e gol, pustiu, plin de durere. Lumea fara Dumnezeu, e un loc de groaza…

Sambata este timpul de asteptare dintre moarte si viata, intuneric si lumina, durere si rezolvare; dar atunci asteptarea lor era fara speranta.

Cum ar fi fost lumea fara Dumnezeu? Cum ar fi fost viata noastra fara Hristos? Cum ar fi fost daca nu ar fi murit in locul nostru, daca nu ne-ar fi smuls din groapa pieirii si nu ne-ar fi pus picioarele pe stanca? Ce gol, ce deznadejde, ce intuneric! Moarte!!!

Matei 27:62-66; Marcu 16:1; Luca 23:56; Ioan19:40.

HRISTOS A INVIAT!!!

Ca atare, noi, crestinii si biserica, existam!

Matei 28:1-13; Marcu 16:1-14; Luca 24:1-49; Ioan 20:1-23.