Dacă e să fim „sare și lumină”, o vom face prin a fi complet diferiți față de mediul nostru înconjurător. Nu suntem chemați să fim credibili, ci suntem chemați să fim diferiți. Mesaj de Emi Kui.

Varianta video a acestui mesaj

O problemă e că nu avem la noi în minte faptul că noi trebuie să influențăm. Ne gândim cei ce influențează sunt oamenii cunoscuți sau știrile, sau cine are mai mulți urmăritori pe Facebook sau pe Instagram, sau poliția, Guvernul sau doctorii influențează. E o tendință greșită a noastră pentru că Cuvântul lui Dumnezeu nu spune asta, ci spune că voi sunteți. Omul care trăiește cu Dumnezeu, care și-a da viața lui Dumnezeu – acela e sare și lumină

 Noi ar trebui să influențăm cel mai mult. Dar la noi în cap nu se află asta. Intrăm și noi în spiritul lumii, ne facem treaba, mergem la lucru și facem toate lucrurile care sunt normale, dar treaba aceasta nu se afla noi în minte – că eu sunt sare și lumină, că eu trebuie să influențez cel mai mult, chiar mai mult decât un doctor. De ce? Nu că eu sunt cineva, ci pentru că am o nouă persoană în mine. Când mi-am dat viața lui Dumnezeu, Duhul Sfânt a venit și locuiește în mine.

Asta e ceva foarte Uau, eu nu am făcut nimic pentru asta, dar e răspunsul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt care se află în noi face lucrurile acestea și El influențează cel mai mult. De multe ori nici nu știm cum influențăm, de multe ori e foarte vizibil, dar de multe ori. E foarte important și ar trebui să fie la noi în minte mai mult decât este, să nu mai credem alte lucruri despre noi, să îl vedem pe Duhul Sfânt că El face lucrurile și să ne însușim ce a spus Domnul Isus despre tine. Nici asta nu ne însușim, citim așa și ni se pare fain, câteodată nu înțelegem mai nimic, dar trebuie să ajungem la stadiul acela unde ne însușim ce a spus Isus despre noi și asta e mult mai personal. Putem să avem o relație cu Isus intelectuală, cum sunt oamenii care le place să studieze. E foarte bine și fain, dar Isus ne cheamă la o relație personală cu El, e altceva, începi să discuți lucruri personale.

În societatea în care trăim, tindem să avem relații ce facem, dar nu personale. Cât de mult se schimbă când vrem să avem o relație personală, să începem să ne cunoaștem! vă zic că poate trec câțiva ani și când ne revedem, va fi ceva legături, pentru că am stabilit niște chestii personale. Așa e și cu Domnul Isus, trebuie să ne însușim ce a spus El și lucrul acesta e o mare binecuvântare și schimbă foarte mult tabla de joc.

Să citim Matei 5:13-18. Aici contextul e predica de pe munte, unde Isus a ridicat standardul moral mai sus decât orice om a trăit până atunci. Doar fiul lui Dumnezeu s-ar fi putut gândi la așa ceva. „Voi sunteți sarea pământului, dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii nu aprind lumina ca să o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția Cerurilor, dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția Cerurilor”.

Cum să fii sare – e important „să fii”

În ambele cazuri, și în a fi sare, și în a fi lumină, nu este vorba de a spune lucruri sau de a face lucruri, ci e vorba de a fi, ești sare și lumină. Să nu ne gândim că trebuie să facem sau să spunem lucruri. Eu trebuie să fiu. Acesta e un prim gând care să rămână cu noi: noi suntem deja! Isus spune: „voi sunteți”, nu trebuie să faci anumite chestii ca să fii, ci trebuie să îți însușești ce a spus Domnul Isus despre tine. Sarea și lumina afectează mediul din jurul nostru fără să facă ceva. Dacă stingem becul și dacă aprind lumina, se vede fără să fie alte chestii la mijloc. Când ești sare și lumină, fără să spui multe sau să faci multe acțiuni, se vede.

Un alt punct extrem de evident când vine vorba de sare și lumină este că nu vom fi sare și lumină dacă vom vorbi mult sau vom face mult, ci vom fi sare și lumină în funcție de cât de diferiți suntem față de mediul în care trăim. Acesta este lucrul cel mai important. De multe ori ne gândim că trebuie să facem ceva sau să spunem ceva, dar nu așa trebuie să gândim. Eu de multe ori asta am făcut greșit, credeam că trebuie să fac ceva ca să fiu sare și lumină. Dar eu nu eram în locul unde trebuie. Când trăiesc și relaționez cu persoana Domnului Isus Hristos, eu sunt sare și lumină fără să vreau, nici nu știu ce vorbe îmi ies și cum lucrează Dumnezeu cu mine. Dar când nu sunt, atunci mă gândesc că ar fi fain să fac ceva sau să spun ceva, să fac niște acțiuni că de mult nu am mai făcut ceva, poate nu am mai dat la cineva un ban dacă am mai mult decât îmi trebuie, sau că nu am mai ajutat pe acela sau că am mai refuzat pe cineva când mi-a cerut ajutorul și hai să încep să fac ceva. Nu! Dacă e să fim sare și lumină, vom fi prin acest lucru, prin faptul că suntem foarte diferiți de mediul nostru înconjurător. Suntem, și lucrul acesta ne schimbă foarte mult viața.

Ce face sarea

Luca 14:34: „Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acela de sare? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară”.

La Marea Moartă e foarte multă sare și trebuie să privim la context. Domnul Isus a folosit foarte multe exemple din viața de zi cu zi și le-a dat o însemnătate foarte profundă, ca evreii se înțeleagă și să se prindă de lucruri. Isus folosește același cuvânt și în Matei și în Luca: pământ. Noi suntem sarea pământului. Dacă aveți treabă cu grădinăritul și cu plantele, sarea e bună pentru pământ, face ca lucrurile să crească și să se dezvolte bine planta. E o imagine foarte bună când ne gândim la sare.

Apoi Isus spune că sarea, dacă își pierde gustul, nu este bună nici măcar să o arunci peste gunoi. Dumnezeu se referea la gunoiul din spatele casei, adică la WC-ul evreilor. Pentru că sarea e și antiseptică. În trecut, multe popoare s-au ridicat pe faptul acesta, că au avut multă sare. Când s-au descoperit proprietățile ei, a fost nebunie, de exemplu în Imperiul Roman se transporta sare cu sute de cămile. În unele vremuri chiar era văzută mai mai valoroasă decât aurul, se plătea în sare. De acolo avem și cuvântul salar. Era o vorbă la soldații romani că „nu îți meriți sarea”, adică e un soldat de 2 bani și nu merită să primească bani. Sarea era foarte importantă și Domnul Isus le vorbește pe limbajul lor.

E antiseptic, dacă ai o rană, poți să pui sare peste ea. Doare, dar ea dezinfectează. Stând la Marea Moartă, luau sare de pe malul mării, aveau o găleată lângă ei și, după ce goleau intestinele, luau sare din găleată și aruncau peste și dezinfectau, pentru a opri dezvoltarea microbilor. Deci o imagine foarte vie. Sarea avea aceste două mari proprietăți în vremea lor: de a ajuta să crească ceva și de a ajuta să nu crească altceva.

Noi suntem cei care vor opri ca lucruri rele să se răspândească și noi suntem cei care vor promova lucruri bune să crească unde suntem. Noi suntem sarea pământului! În locul unde sunt eu, trebuie să promovez lucruri bune, asta face sarea. Apoi, când se întâmplă lucruri nasoale, trebuie să le opresc.

Ei mai puneau sare pe carne, o condimentau și o foloseau ca conservant foarte mult ca să nu se strice. Lucrurile nu se mai corup așa ușor în locul în care tu ești. „A venit acela și nu știu de ce merge bine situația, nu se ceartă nimeni la lucru, până atunci înjurături și ceartă pe nimicuri”. Prin prezența ta acolo, în locul unde ești, dacă tu ești cu adevărat fiul lui Dumnezeu, Duhul sfânt va face prin tine lucrurile acestea fără ca tu să vrei să le faci. Aceasta e persoana a treia a trinității, Duhul Sfânt, care a venit în noi în momentul când ne-am dat viața lui Dumnezeu și El face lucrurile acestea.

Promovăm lucruri bune. Care sunt lucrurile bune? În contextul din Matei 5, acolo spune fericirile – acelea sunt lucrurile bune, acelea trebuie să le împlinim! Un rezumat al predicii de pe munte ar fi: Uciderea începe în inimă; adulter în inimă; căsnicia e sacră; iubiți-vă dușmanii; adunați- vă comori în cer; postește ca să fii văzut de Dumnezeu; nu poți sluji lui Dumnezeu și bogăției; nu te îngrijora; cere, caută și bate; calea îngustă; vă vor cunoaște după roadele voastre; casă pe stâncă. Despre lucrurile acestea vorbește Domnul Isus.

Prezența ta schimbă lucrurile. Și apoi când apar lucrurile negative, prin faptul că ești acolo, nu se corupe treaba așa. Uneori lucrurile sunt vizibile, alteori nu sunt, dar tu ești acolo. Așa acționează și sarea, poate nu vedem că ea omoară microbii, dar dacă punem la cineva sare pe rană, vedem că ceva se întâmplă. Nu știm, de aceea trebuie să lăsăm tot în mâna lui Dumnezeu.

De câtă sare e nevoie

În bucătărie nu ne trebuie multă sare să facem mâncare pentru familia noastră. Dar când vine vorba de pământ, de lume, acolo îți trebuie multă sare. Isus vorbește despre pământ. Nu punem puțin, cum facem în bucătăria noastră, ci ne trebuie o cantitate destul de serioasă și, până când nu există cantitatea asta încât să poată produce rezultate, lucrurile nu se vor schimba, sau trendurile sociale.

Noi trebuie să influențăm cel mai mult lumea, dar noi mai degrabă intrăm în horă cu ei și ținem cât de cât la niște principii să nu sărim calul ca restul oamenilor. Dar ar trebui să fie invers, dacă suntem cu adevărat sare și ne strângem cantitatea aceea de sare, lucrurile încep să se schimbe, trenduri sociale întreb se schimbe, sau cum se comportă lumea pe internet, dacă noi suntem sare.

Gustul sării

Dar dacă sarea își pierde gustul, ce se întâmplă atunci? Am luat o dată sare mai ieftină și, știți cum fac bărbații, mă cheamă soția la masă și vin, dar înainte să mănânc, întreb dacă a pus sare. Îmi spune că foarte multă. Dau să mănânc și nu nu era sărat. Mai dau să pun, dar nimic, era ceva sare ieftină de acolo de la noi din sat, nu a fost bună deloc. Am mers să iau sare bună, am dat 30 lei pe nu prea multă sare, dar ceva de Himalaya cu râșniță, nu m-am mai uitat cât costă și cât ne ține. Așa de sărată a fost, imediat s-a simțit!

Prima sare avea puțină sare, dar avea în compoziție și alte chestii care au făcut-o să fie nasoală, nesărată. La fel și cu Biserica lui Dumnezeu, poți să ai foarte mulți oameni, dar să fie nesărați și să fie degeaba, să aibă doar culoarea aceea. Lumea simte lucrurile acestea și are nevoie de Dumnezeu mai mult decât credem. Când începem să trăim și să ne însușim lucrurile acestea, observăm prin Duhul Dumnezeu cât de mare au nevoie oamenii ca noi să fim sare și lumină. Trebuie să fim sărați, foarte sărați, ca sarea aceea pe care am cumpărat-o cu mai mulți bani.

Sarea trebuie distribuită

Sare trebuie distribuită. Poți să depozitezi sare, dar dacă nu intră în contact cu ce vrei să sărezi, nu are nicio noimă. În biserică, duminică, nu suntem sare. Când venim la biserică, nu intrăm în contact cu ce vrem să influențăm. A devenit normal pentru noi să venim la biserică să facem lucrurile așa cum le facem, nu mai ne gândim că trebuie să intrăm în contact cu lucrurile care vrem să le influențăm. Ne trebuie curaj, să luăm sare din solniță și să punem peste mâncare. Trebuie să ne distribuim. Să nu facem greșeala de a de a pleca dintr-un mediu în care poate nu sunt deloc creștini.

O fată îi spunea unui pastor că îi e foarte greu la lucru, pentru că toți aceia nu sunt creștini și îi e greu să meargă acolo într-un mediu care nu e bun, dar că a primit o ofertă de la o altă firmă unde toți sunt creștini și că ar vrea să meargă acolo să fie bine. Dar pastorul i-a spus: „pentru oamenii aceia erai singurul creștin care putea să săreze acolo lucrurile și să ducă lumina, dar tu ai ales să pleci. Erai singurul om care putea să schimbe lucrurile acolo și tu pleci că vrei să îți fie mai ușor, că vrei să fii într-un mediu bun”.

Dacă nu trăiești ce trebuie, dacă nu știi că duhul lui Dumnezeu lucrează prin tine de multe ori, atunci da, îți vine să pleci. „E foarte greu, să nu mă duc și eu de râpă, cine știe ce obiceiuri mai prind și eu de la aceștia de aici, mai bine mă duc într-un mediu sigur să nu fac anumite chestii”. Nu, acestea sunt gânduri fricoase, pentru că noi nu „suntem”. Cât de mult strică satan cu tiparul acesta de gândire – „nu te du”!

Da, rata e foarte proastă, pentru creștini în mijlocul necreștinilor, pentru că majoritatea încep cu obiceiurile lor, majoritatea și ei iubesc ce iubește lumea. Atunci normal că nu suntem sare. Cel mai mult pe noi creștinii ar trebui să ne fascineze voia Lui Dumnezeu, să trăim cu El. Dacă nu am descoperit încă dulceața relației cu Dumnezeu și cât e de bine și cât de împlinitor, nu suntem unde trebuie. Dacă trăim cu Dumnezeu, unde suntem, acolo suntem sare și lumină. Nu trebuie să ne fie frică, trebuie să îl iubim pe Dumnezeu și Duhul Sfânt ne călăuzește în toate lucrurile și El schimbă lucruri prin noi, de aceea nu trebuie să ne fie frică la locul de muncă, cu orice oameni ai intra în contact.

Dar înainte de a fi vocea lui Dumnezeu, trebuie să auzi tu vocea lui Dumnezeu. Mergem în mijlocul lor și suntem acolo ce trebuie să fim, dar momentul acesta de a relaționa noi cu Dumnezeu trebuie să ne fie foarte drag, să stăm cu El, să vorbim cu El, să ne rugăm și să citim Cuvântul Lui. Pe măsură ce studiem Cuvântul lui, o să începem să auzim. Pe măsură ce împlinim, o să începem să discernem tot mai mult ce vrea Dumnezeu să facem. Poate zici „nu știu voia lui Dumnezeu pentru viața mea, văd foarte multe lucruri care pot să le apuc”. Dacă începi să cultivi stilul acesta de viață cu Dumnezeu, să citești cuvintele Lui și apoi să le împlinești, o să fii tot mai abil în a discerne ce vrea Dumnezeu să facă cu tine.

Ne trebuie o anumită cantitate de sare să schimbăm ceva, și apoi trebuie să intrăm în contact direct cu ce vrem să schimbăm. Nu se poate altfel. Al treilea lucru este că trebuie să fim cu adevărat sărați, nu ca sarea ieftină care am cumpărat-o eu. Lucrul acesta vine din împlinirea cuvintelor pe care Domnul Isus le-a rostit mai devreme în predica de pe munte, fericirile. Să ne punem mintea și inima în lucrurile acestea.

Sarea adevărată nu poate să își piardă gustul, nu are cum. Din punct de vedere fizic sau chimic, nu se poate ca sarea pură să fie nesărată, cea pură rămâne sărată. Dar intrând în contact cu alte lucruri, cu umezeală, ea se strică. În cazul sării pe care am cumpărat-o eu cu 1,5 lei, cel ce a făcut-o a pus puțină sare acolo, restul Era ceva care arăta ca sarea, nu știu ce, dar sare pură era foarte puțină. Ideea e că, dacă ne afectează prea mult mediul în care trăim, nu mai suntem sare. Putem să facem lucruri, putem să ne rugăm, dar trebuie să avem mintea alertă la faptul că eu nu am voie să fiu schimbat de mediul în care sunt. Dacă lucrurile acestea în care eu trăiesc  își pun amprenta pe mine, eu nu mai sunt sărat.  Biserica e așa cum o vrea Domnul Isus atunci când ea e foarte diferită de mediul în care trăiește.

Credibili sau diferiți?

Acum e un trend – eu mă rog să nu mai fie așa – de a fi cât mai aproape de lume ca și cultură, de a face lucrurile foarte interesante, „catchy” și cu muzică specială să prindă tinerii, sau cu editări foarte dinamice când te uiți la un video de exemplu ca să mergi la tineret cu va fi fain. Nu e bine. Noi prezentăm lucrurile cumva foarte bine și așteptăm că, dacă am facut ceva pe stilul tău, ar trebui să vii la mine. Nu e bine așa. Duhul Sfânt schimbă, noi nu ar trebui să ne gândim cum o să schimbăm lucrurile, ci trebuie să trăim așa cum vrea Domnul să trăim, iar Duhul Sfânt prin noi, vizibil sau nevizibil pentru noi, El schimbă lucrurile. Nu trebuie să căutăm să ne adaptăm culturii în care trăim. E o capcană foarte mare și Satan a făcut foarte multe stricăciuni cu conceptul acesta – să fim cât mai aproape de cultură și să facem lucrurile cât mai aproape de ei. Dar noi nu iubim sfințenia.

Cum se măsoară sănătatea unei biserici? Prin dragostea oamenilor care vin la biserică pentru sfințenie. Așa se măsoară sănătatea unei biserici. Dar noi credem că dacă arată bine pe internet, dacă facem lucrurile cum trebuie, dacă suntem dinamici, dacă nu sunt puncte moarte la tranziții, e foarte bine. Cu un pic de bani, putem face o treabă super la programele bisericii, dar totul va fi în sufletul nostru. Lumea este doar în trup și în suflet, așa trăiește lumea din jurul nostru. Pentru trup – să mănânc, să am cu ce să mă îmbrac și tot ce ține de trup. În suflet, emoții și îndrăgostire și sentimente și „ce mi-a făcut” și „cum mă simt azi, nu am chef de nimic”.

Un creștin nu trăiește așa, un creștin trăiește doar prin Duhul lui Dumnezeu. Când mi-am dat viața Lui, Duhul Sfânt vine și locuiește în noi, nu ar trebui să trăim așa cum trăiește lumea. Dar, dacă ne gândim sincer, și noi trăim de multe ori cam așa, doar pe trup și suflet, cum simțim lucrurile. Dacă aduc trupa mea și fac eu programul mișto cu ceva bani, o să vă placă foarte mult, va fi ceva acolo în sufletul vostru și emoțiile o sa fie stârnite și ne vom simți bine împreună. Dar Duhul lui Dumnezeu e cel ce schimbă lucrurile, noi nu schimbăm nimic. Nu suntem chemați să fim credibili, suntem chemați să fim diferiți.

Când vorbeam cu lumea, când îi povesteam cuiva ceva, de multe ori mă gândeam cum să îi zic cât mai bine să înțeleagă și să creadă. Dar prin faptul că eu sunt diferit, că am un standard moral de viață așa cum l-a prezentat Isus în fericiri, încercând și rugându-mă se împlinesc ce a spus Domnul Isus, lucrurile încep să se miște. Nu știu cum, Duhul lui Dumnezeu face, dar nu suntem chemați să fim credibili, ci suntem chemați să fim diferiți față de mediul nostru înconjurător, așa se schimbă lucrurile. Lumina e lumină, pentru că e lumină. Aprinzi becul și se face lumină. Sarea e bună, o pui și ea sărează exact cum trebuie, nu sunt alte chestii pe care le adaugi, ci ele su nt două elemente foarte „solide”.

A fi lumină

Și lumină are aspectele ei pozitive și negative. Când e lumină, se văd lucrurile nasoale. Când aduci Cuvântul lui Dumnezeu în viața ta sau în viața altuia, El aduce lumină și imediat marchează lucrurile care nu sunt cum ar vrea Dumnezeu să fie – acesta e aspectul negativ. Apoi, ca aspect pozitiv, lumina arată o cale mai bună, arată cum să faci tu lucrurile în viața aceasta. Acestea sunt cele două elemente ale luminii.

Domnul Isus a spus că El e lumina lumii în Ioan 8, contextul fiind atunci când fariseii au prins pe femeia care a comis adulte.

Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa. Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”

Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi, S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.

Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”)

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”(Ioan 8:1-12)

Vă amintiți cum Dumnezeu a scris pe piatră legile cu degetul Lui? Pentru evrei era clar ce a scris acolo – „Eu am scris ce îmi ziceți voi. Cu ce osândiți pe femeia asta, Eu am scris. Voi în permanență răstălmăciți și ați făcut cum ați vrut voi toate lucrurile”. În tot ce a vorbit Isus, El tot timpul i-a învățat tot prin lege cum trebuie să se întâmple. Asta însemnat pentru ei când a văzut că Isus scrie pe pământ: Eu am dat Legea aceasta și Eu vă învăț.  

Isus le spune o altă lege acolo. Mai aveau o lege de care fariseii au uitat, aceea că nimeni nu are voie să fie martor și acuzator la o crimă sau un păcat pe care el însuși l-a comis. Asta ei au uitat, când au prins-o pe femeie. Mă gândesc și eu la mine, de câte ori am fost judecător cu alții și am făcut și eu aceleași lucruri. Dar tot în legea lui Moise se spune că, dacă ai făcut aceleași lucruri, nu e bine să fii martor sau acuzator. În Exod 23:2 este scris acest lucru. Dumnezeu nu le-a dat voie dar ei, în spirit de turmă, doreau să o condamne pe femeie pentru că au prins-o. Și încep ei pe rând să iasă afară, după ce Isus le-a adus aminte de lucrul acesta.

Apoi, Isus îi spune femeii: „du-te, dar să nu mai păcătuiești”. Ne este oferit acest exemplu nu ca să ne retragem în păcat din nou, ci ca să ne oprim din a face păcatul. Isus e avocatul nostru, dar El ne spune să nu mai facem. Mila lui Dumnezeu nu e ca să ne retragem din nou și din nou în păcat, ci ca să ne oprim din păcat. De aceea Dumnezeu e așa de milos cu noi.

Vedeți cum Domnul Isus i-a expus adevărului, adevăr pe care și noi îl schimbăm de multe ori după preferințele noastre? El a adus lumină. Imediat după asta, Isus a spus „Eu sunt lumina lumii”. Vedeți cum s-a făcut lumină? Acesta e modalitatea, asta face lumina. De multe ori face lucrurile așa în mod sănătos și arată și calea cea bună: „du-te și nu mai fă, aceasta e calea bună”. Am adus lumină peste ce am gândit greșit, peste ce am făcut greșit, cum mă raportez eu la lucruri, iar apoi nu mai fac acel lucru. Asta face lumina, acestea sunt cele două lucruri pe care le face lumina.

Nu e popular să fii sare și lumină. Isus a fost sare și lumină, dar noi ne așteptăm să predicăm același mesaj care El l-a predicat și să fim mai bine tratați decât el. Dacă eu am același mesaj ca și Domnul Isus, o să fie momente multe când nu o să fiu tratat tine și nu o să fiu popular. O să vină momente când toate din jurul tău nu o să te conducă înspre lucrul acesta. Isus a fost așa, dar ceilalți, de ciudă, l-au omorât pentru că erau orbiți de cum au pregătit ei viața, încât nu au dat deloc voie lui Isus să spună ce spunea.

Sare și lumină. Dumnezeu să ne ajute să stăm în El și în Cuvântul Lui și să fim sare și lumină. Nu e că facem, că spunem, că avem vorbele la noi, ci e prin a fi. Ești sare și lumină și treaba asta nu e populară. Suntem sare și lumină acolo, în mijlocul acțiunii. Când suntem lumină, evident că nu ne punem jos undeva, nu montăm becul jos, pentru că așa nu vezi nimic. Normal pui becul sus și când aprinzi becul, luminează toată camera.

Cum mă fac lumină, cum sunt lumina aceea pe care vede toată lumea? E o acțiune, după ce ești lumină, trebuie să te pui tu, e acțiunea ta. Cum fac? Prin standardul acesta moral, că tu nu faci ca alții, ci tu faci cum spune Domnul Isus – așa te pui în poziția de lumină. Tu împlinești, tu te-ai pus lumină astfel, e acțiunea ta, după cine ești lumină.

---

Varianta video