Unii-altora – Despre unitatea duhovnicească

Dă vorba mai departe:

Unii-altora – Despre unitatea duhovnicească

Să descoperim ce spune Biblia despre întâlnirile noastre și ce rol au darurile și cum le putem folosi practic pentru a dezvolta o unitate duhovnicească între noi.. Mesaj de Johnny Kui

Varianta video a acestui mesaj

Am fost stârnit în inima mea să vă vorbesc și să îmi vorbesc mie despre unitate. Am ales o bucățică din tot ceea ce înseamnă unitatea, cum a lăsat-o Dumnezeu să fie printre noi.

Observăm toți că toată societatea din zilele noastre, indirect și direct, ne îndeamnă să fim individualiști, ca și concepție, ca mod de funcționare, ca vânzări, ca confort, etc. Suntem afectați de asta, într-o măsură mai mare sau mai mică. Gândirea individualistă ne spune să ne retragem așa mai „noi cu noi” și că e ok în felul acesta. Ideea aceasta de individualism afectează și activitatea de la biserică, și pe noi ca trup al lui Hristos, și modul în care noi trăim. Suntem influențați mai mult sau mai puțin de o gândire în care totul cumva e separat.

Nu ai prieteni, te simți singur. Singurătatea și depresia sunt la cote mari, mai ales acum datorită pandemiei. Trăiești printre oameni, atât de mulți oameni, și totuși te simți singur. Probabil toți ne-am lovit la un moment dat de aspectul acesta, când trăiești printre oameni, dar te simți singur. Nu ești mulțumit de unitatea din biserică – și tot vorbim despre asta.

Constatatori sau factori ai unității?

Putem vedea unitatea la fel ca trezirea. Vorbim despre ea, toți spunem: „Avem nevoie de trezire, avem nevoie de unitate. Nu știu, la noi în biserică parcă nu e așa unitate, avem nevoie de unitate, dar lucrurile nu se mișcă…”. Dar noi tot ne orientăm așa la general și nu o luăm personal: „Eu am nevoie de trezire, eu trebuie să mă trezesc, mintea mea trebuie să își dea o restart, pentru că gândesc aiurea, mă comport aiurea și trăiesc foarte firesc”. Unitatea nu se creează dacă nu eu sunt primul care să fiu un factor al unității, un om care pășesc spre asta.

Dacă doar vorbim, suntem doar poate niște constatatori pricepuți, care formulăm doar idei elocvente și interesante. Dar îmi doresc să fim oameni care să ne gândim: „Aș vrea și eu să fiu un factor al unității biblice, să caut o unitate nu umană, ci o unitate duhovnicească, știind că toate lucrurile care sunt din Dumnezeu sunt veșnice”. Ceea ce zidește Dumnezeu este veșnic și rămâne în picioare. Atunci de ce de multe ori ne regăsim în activități, încercând să creem acea unitate, dar tot în termeni foarte umani.

Ideea de a fi uniți nu este ceva opțional, când în când, sau când mă simt eu bine. Duhul Sfânt pune lupa pe mine, pune lupa pe tine și, dacă te simți cu musca pe căciulă, e bine, pentru că eu mă simt. De multe ori tratez acest lucru așa, opțional, cât mă simt eu bine și cât mi-e ok ideea de unitate.

1 Corinteni 1:10 spune: „Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire”.

2 Corinteni 13:11: „Încolo, fraților, fiți sănătoși, desăvârșiți-vă, îmbărbătați-vă, fiți cu un cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi”.

Efeseni  4:3: „Căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii”.

Ioan 17:21: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.

În Ioan 17 este rugăciunea lui Isus pentru unitate. Să ne imaginăm momentul în care Isus Hristos se roagă, nu doar strict pentru ucenici, ci pentru Biserică, pentru noi. Nu este amintit neapărat „să-i ferești de grozăvii, de coronavirus, șamd”, nu că acestea nu sunt lucruri pentru care ne putem ruga la Dumnezeu. Hristos spune „toți să fie una… pentru ca lumea să creadă că tu M-ai trimis”.

V-ați gândit în ultima perioadă la faptul că, dacă lumea nu Îl vede pe adevăratul Hristos, este pentru că noi nu umblăm în unitate unii cu alții? Hristos așa o pune: „ca lumea să vadă că tu M-ai trimis, mă rog ca ei să fie una, să stea uniți, să stea împreună”.  Suntem chemați fiecare dintre noi la asta.

Am ales să vorbesc despre două laturi mai practice despre unitate. Prima e legată de întâlnirile noastre, de ce spune Biblia despre cum ar trebui să fie întâlnirile noastre așa încât să se dezvolte acea unitate duhovnicească între noi. Apoi o să discutăm și despre darurile care au fost lăsate peste fiecare dintre noi.

Unitatea în întâlnirile noastre

Fapte 2:42 spune: „Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni”. Normal că exista și cafea și alte lucruri, dar observați că ele nu sunt menționate. Cred că Duhul Sfânt vrea să instaureze din nou în noi acest adevăr, să înțelegem că avem aici rețeta simplă pentru întâlnirile noastre, dacă vrem să fim cu adevărat uniți și Duhul Sfânt să miște ceva în inimile noastre.

De multe ori suntem poate prea axați pe întâlniri dinamice, unde să facem ceva diferit, cum să mai punem luminile, cine să cânte la închinare și cum să cânte, sau cine dă îndemnul ca să nu fie secunde moarte. Sunt lucruri bune, dar dacă lipsește rugăciunea, dacă lipsește învățătura apostolică dintre noi, altceva nu o să ne lege. E un lucru clar care Duhul Sfânt îl amintește.

Sunt plictisitoare momentele de rugăciune un pic pentru tine, și aștepți să treacă? Acesta e un semn al imaturității. Când e moment de închinare și eu după a doua piesă sunt deja plictisit de moarte, eu sunt în fire, înseamnă că doar emoțiile mele sunt acolo. Emoțiile vin și pleacă și, dacă e o piesă faină, dacă sună bine și ei cântă bine, m-au ținut un pic acolo. Dar după aceea, dacă mai lungesc sau chiar nu cântă bine și sună și rău, spun că „nu a fost așa ungere în dimineața aceasta”. Dar atunci sunt „în fire”, nu știu să fac diferența dintre ele, între ungere și călăuzirea Duhului Sfânt și ce înseamnă emoțiile mele.

Uneori la întâlnirile noastre, momentele acestea lipsesc. Dacă ne întâlnim o gașcă la mine acasă și vorbim, e foarte bine, dar e timpul ca la întâlnirile noastre momente de „Haideți să ne rugăm” să nu lipsească. E un lucru normal pe care Biblia îl spune și suntem chemați să trăim în felul acesta.

Dacă tot ce înseamnă „Lucrarea lui Dumnezeu” se rezumă numai la activitatea de la biserică, ce se întâmplă cu o persoană care nu are abilități de vorbire așa bune, sau care nu știe să cânte sau nu știe să lucreze la calculator – înseamnă oare că el nu este din trupul lui Hristos? Întâlnirile noastre trebuie să aibă momente de învățătură! E normal să ne întâlnim și la relaxare, dar și din relaxarea noastră este parte Dumnezeu, noi ne rugăm și citim din Biblie, nu este doar o activitate care se rezumă doar la biserică. Asta creează unitatea adevărată între noi. Altfel o clădim tot pe forțele noastre.

Și eu, ca și mulți dintre voi, purtăm discuții „Ce mai faci? Cum mai ești? Ești bine?”, poate mai știm și niște detalii, dar foarte la suprafață. Dar atunci atunci unitatea unde și cum o să se formeze? Stăm și ne rugăm tot separat că vrem trezire și vrem unitatea să vină? Nu, suntem chemați fiecare dintre noi să fim un factor care aduce ceva în unitatea aceasta. Și la întâlniri să căutăm momentele acestea, pentru că în aceste momente noi ne legăm, acolo este Duhul Sfânt care ne aduce inimile împreună și chiar se întâmplă acea uniune frumoasă. Atunci oamenii, privind la noi, văd Împărăția lui Dumnezeu manifestată.

Care este diferența practică, efectivă? Se vede ceva? Cât de evidentă este? Dacă suntem în zona „parcă am fi pocăiți/creștini”, nu e acea dragoste, acea dăruire legată de pasiunea pentru Hristos și pentru Împărăția lui Dumnezeu. Părtășia dintre noi trebuie să conțină aceste elemente, ca Duhul Sfânt să ne lege.

Citeam despre Ilie Neamțu, un om închis pentru credință, iar el spunea că cea mai mare tragedie pe care a avut-o în perioada în care a fost închis a fost când a primit lista cu cei din biserică care au turnat. Pentru el a fost o tragedie, durerea faptului că trupul lui Hristos era împărțit și că erau mulți.

Dumnezeu ne cheamă să fim factori a unității, dar să căutăm lucrurile spirituale în discuții, în tot ceea ce facem, în întâlnirile noastre, să fim oameni care caută lucrurile acestea, care caută să dezvolte relațiile frumoase și adevărate – și acestea se dezvoltă când Duhul sfânt este acolo și ne unește.

Vă provoc ca întâlnirile noastre să fie cu rugăciune, învățătura apostolilor, frângerea pâinii – sunt lucruri prin care îl lăsăm pe Hristos să clădească Biserica și să fim uniți.

Darurile spirituale și unitatea – Mădulare unii-altora, un singur trup

Efeseni 4:11: „El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători”… cred că un creștin sănătos trebuie să aibă între o mare măsură din toate acestea. Dacă ai o chemare specială, asta este altceva dar, de exemplu, legat de evanghelist, dacă Hristos este în mine și este lăsat să funcționeze normal, noi suntem într-o oarecare măsură evangheliști.

Darurile și abilitățile pe care Dumnezeu le-a lăsat fiecăruia dintre noi au fost lăsate pentru ce anume? Pentru a-mi clădi eu o imagine foarte bună și a primi încredere de sine? Fals! Darurile au fost lăsate pentru a binecuvânta pe ceilalți și ele nu se referă doar la o activitate pe care o desfășori într-un program de biserică. Mă rog ca Duhul Sfânt să descopere în noi abilitățile și să funcționăm în felul acesta ca un singur trup.

Ce neplăcut ar fi dacă unele membre ar vrea să facă altceva, ochiul să fie mână, iar mâna să fie ochi. Fiecare, dacă înțelege partea care o are el, trăiește relaxat.  La asta am fost chemați. Acest lucru aduce unitate și face să fim eficienți în unitate.

1 Petru 4:10: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”

1 Corinteni 12:7: „Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”.

Filipeni 2:3: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.”

Sună frumos, ca un slogan pe un banner, dar cum facem ca acest lucru să devină activ peste viața noastră și să trăim așa? Bineînțeles, revelația Duhului Sfânt este cea crucială de la care pornește totul. Dar este și o parte a noastră de acțiune. În săptămânile ce urmează, te provoc să te gândești ce factor de unitate poți fi tu în biserică!

Acțiuni practice

Când ai pus ultima dată o oală de porumb la fiert și ai chemat încă 2-3 persoane din biserică? Sau alte lucruri simple, chiar și fără costuri. Poate întâlniri pe care organizăm între noi să ne rugăm împreună, să citim un verset, să mă întâlnesc cu cineva din biserică și să îi spun: „citește un verset, zi-mi un gând, ceva, să vorbim puțin despre Hristos”. Voit să merg în direcția aceasta, activ, să căutăm să petrecem timp unii cu alții, să ieșim la înghețată, la popcorn, la ce vreți voi.

Am vorbit cu mulți dintre voi și, toți ziceam: „da, la unitate simt că sunt legături mai la suprafață între noi, nu neapărat legăturile acelea faine în care știi că e acolo cu tine, e fratele tău”. Dar de ce să nu pornească de la tine ceva, în săptămânile care urmează? De ce să așteptăm toți ca „altcineva să facă, sau să mă cheme și pe mine cineva la masă duminică”. Sigur, și alții ar trebui să facă asta, dar tu ce faci?

Când ai dat de un măr, sau de un alt copac, și erau mai multe mere și ai zis: „le tai și le duc duminică”! Și dacă ai doar 15 mere și te gândești că nu ajung la toți, sau cum o să arate, trebuie să fie mere impecabile… Adu merele, pune-le acolo pentru frații tăi. Lucruri simple, nu poți spune „nu am buget de mere”. Dacă nu ai bani, roagă-te pentru buget pentru mere!

Este cineva aici în biserică care a avut pe inimă să facă ceva pentru oameni în perioada de pandemie: „Eu m-aș pune să fac ceva pentru oameni. O să fac tăiței și paste. S-a rugat: Doamne, am nevoie de ouă pentru treaba asta, vreau să fie foarte bune, de casă”. La un moment dat nu mai avea loc de ouă în frigider, primea într-una, cofrage peste cofrage. Și asta creează unitate.

Ce frumos este când primești ceva de la o persoană, și o ciocolată mică. Nici nu trebuie să îți zică nimic, e un sentiment de drag de la persoana respectivă, nu-i așa. Sau un lucru simplu, un scaun oferit, pentru că îl iubești pe celălalt. Și atunci de ce să tot așteptăm să facă cineva de undeva? De ce să nu fii tu acea persoană care începi să lucrezi în acest sens, într-un mod normal, natural, cum te-a lăsat pe tine bunul Dumnezeu?

Hai să fiu eu acea persoană, hai să gândesc eu în felul acesta! Dacă pentru mine nu există importanță în viața pe pământ decât în corelare cu Dumnezeu, atunci ce se întâmplă aici la biserică și la întâlnirile cu cei care cred același lucru sunt vitale pentru mine. Cum tratez întâlnirile acestea, dacă sunt chiar așa importante?

Să fim oameni care să nu stăm prea mult pe gânduri, să așteptăm ca unitatea să se creeze din neant. Dumnezeu face și miracole și schimbă inimi peste noapte și poate face orice cu toți dintre noi, dar sunt lucruri la care noi suntem chemați să fim parte, să le gândim și să le facem împreună. Dacă tot efortul depus de noi este doar pentru a avea niște întâlniri de duminică, nu funcționăm normal. Trebuie să se întâmple aceste lucruri și în afara întâlnirii de duminică. Lăsați Duhul Sfânt să vă dea idei și să fim toți practici cu unitatea.

Ce ai putea face tu în săptămâna care urmează ca să fii un factor al unității, nu un om care așteaptă și el să fie lipit cândva de cineva? Ce ai putea face tu în sensul acesta? Cum stai tu cu unitatea? Care sunt lucrurile pentru care ar trebui inima ta să fie stârnită și să treci la un nou nivel al unității? Cum poți fi tu acel Factor care adună oamenii în puterea lui Hristos?

Să ne rugăm și să cerem de la Duhul Sfânt să ne lumineze în directia aceasta. Nu trebuie să ai anumit IQ, sau să treci de anumite standarde, ci doar trebuie să îți dorești ca acea unitate să se creeze, și în afara bisericii, și la biserică.

Duhul Sfânt vrea să amintească din nou inimilor noastre latura aceasta practică a întâlnirilor noastre și să amintească de faptul că darurile au fost lăsate să ne binecuvântăm unii pe alții. Dumnezeu să lase acea dragoste între noi, care duce la acțiune. Haideți să clădim unitatea aceea spirituală! Haideți să o urmărim în întâlnirile noastre. Haideți să privim cu drag momentele de rugăciune, de predicare! Haideți să fim oameni care stârnesc pe alții la rugăciune, pe cei care se plictisesc sau care sunt în fire!

Să cerem Duhului Sfânt să ne ajute să fim practici și să ne lumineze în săptămâna care urmează cu privire la ce am putea face. Vorbește cu cineva despre asta, organizează cu cineva o întâlnire, nu te descuraja dacă ești refuzat sau dacă oamenii nu vin! Totul pleacă de la noi, iar Dumnezeu onorează lucrurile acestea și creează unitate. Așa putem funcționa ca un singur trup, așa putem face ca dintre noi să dispară urma de singurătate și fiecare om să simtă că e parte cu adevărat dintr-o familie care e prezentă, să știm unii de alții. Duhul Sfânt poate crea aceste lucruri.

Haideți să cerem lucrurile acestea se manifeste peste noi, peste biserica „Casa Închinării”, să fim oameni care caută unitatea, oameni care lucrează în unitate, oameni practici care nu doar vorbesc ci și acționează.

Fii un factor de unitate duhovnicească!

Ce înseamnă unitatea duhovnicească pentru tine? Aici toți o să știm și o să răspundem repede. Dar partea a doua mă interesează mai mult: Ce ești tu dispus să faci pentru unitatea duhovnicească? Un lucru este să constatăm și alta este să înțelegem partea noastră și să fim dispuși să o facem. Dacă întrebările acestea două nu merg una după alta, ceva ne scapă.

Ce înseamnă unitatea duhovnicească a trupului lui Hristos pentru tine? Și ce ești tu dispus să faci pentru această unitate? Ești un factor care aduce unitate, sau doar un constatator care știe cum ar trebui să fie în biserică dar vede că nu e. Da, sunt anumiți oameni responsabili, de accord, dar eu ce fac? Ce înseamnă pentru tine unitatea duhovnicească adevărată? Și tu ce ești dispus să faci pentru a o aduce?

Noi nu putem fabrica unitatea, dar o putem aduce, o putem crea. Și ce faini sunt oamenii care au în ei asta, oamenii care știu să stea și să asculte! Ce fain e când vorbești cu cineva și ai percepția că acela chiar te ascultă, că e sută la sută atent la tine, la ce zici! Ce frumoși sunt acei oameni! Ce fac ei? Ei au adus unitatea duhovnicească. Sunt oamenii aceia blânzi, liniștiți. Dar de ce nu sunt eu unul din aceștia? Fii tu un factor de unitate duhovnicească!


Varianta video

Subiecte: | | | |

Dă vorba mai departe:


Valorile noastre

Suntem o comunitate de credincioși autentici în trăire și creativi în exprimare, pășind dincolo de ziduri!

Ești binevenit în fiecare duminică de la ora 10! Vino pentru un timp de închinare având ca fundal muzică creștină contemporană, ascultă un mesaj despre Dumnezeu și neapărat rămâi la o cafea după, pentru un timp de părtășie cu noi.

Vizitează-ne duminica viitoare, la 10!

Splaiul Tudor Vladimirescu 16A, Timișoara (În zona Piața Maria, lângă Univ. de Medicină-Farmacie)